Timp de cîteva luni, am ignorat „mîncărimea scrisului” din degete (ca să îl citez pe Henry Miller, unul dintre preferaţii mei), crezînd că se va vindeca de la sine sau trăind cu impresia că este doar o etapă, o fază trecătoare.
Revin mereu la tot ceea ce am trăit aici.
Apoi, în du-te-vino-ul meu (mai mult sentimental şi melancolic) de la trecut la prezent spre viitor, am rătăcit printre lungile/aprinsele dezbateri legate de situaţia presei scrise.
Aşa am dat peste un jurnalist, Adrian Monck, care scria acum ceva timp despre declinul presei scrise. Mi-a atras atenţia pentru că aduce în discuţie două cazuri similare: declinul vodevilului şi declinul cinema-ului de tip drive in, precum şi cazul ieşit din comun al Indiei, unde ziarele se vînd teribil de bine.
Pe scurt, el susţine că problema jurnaliştilor este legată de schimbările care apar mereu în comportamentul social al fiecăruia dintre noi, şi implicit al cititorilor, al audienţei.
În acest caz, cred că ar trebui să decidem de la bun început unde ne extindem. Edward T. Hall este cel care pentru prima dată a atras atenţia asupra faptului că toate lucrurile făcute de om sunt extensii ale propriei fiinţe, ale trupului sau ale minţii omeneşti.
Aşadar, avem posibilitatea de a anestezia raţionalul, în favoarea iraţionalului.
Sau viceversa.
Este doar o simplă alegere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu