Pentru o zi şi o noapte, am reuşit să îmi vindec o parte din cicatricele lăsate de cotidianul dement şi ironic. „Noaptea Muzeelor” a reuşit să îmi potolească foamea după invizibil, după o realitate mai profundă decît cele mai împlinite forme ale vieţii de zi cu zi.
Am început aventura nocturnă cu un spectacol diurn organizat de Centrul Cultural Judeţean Constanţa „Teodor Burada” (Şcoala Populară de Artă) la Muzeul de Artă Constanţa.
Cei mai mari şi cei mai mici reprezentanţi ai Centrului Cultural „Teodor Burada” au pregătit un program artistic menit să satisfacă orice posibilă sete a spectatorilor după blues, jazz şi chiar tradiţional.
Mai jos, profesorul Marian Gănescu acopaniind elevii Şcolii Populare de Artă.
Smile.
La 21.30, Ovidius era înconjurat de o mulţime de constănţeni veniţi să redescopere trecutul la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. În Sala Pictată, bătălia pe locuri se terminase deja şi cu puţin noroc am găsit cîteva scaune libere pentru concertul anunţat de Secţia Canto a Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa.
M-am bucurat să văd că studenţii au ales arii celebre precum aria Reginei Nopţii („Flautul Fermecat”), aria „Deh, Tu bel anima” (Romeo şi Julieta) şi chiar „I feel pretty” („West Side Story”) însă mult mai viu a fost spectacolul de la Muzeul de Artă.
Cele mai asaltate au fost Planetariul şi Observatorul Astronomic unde am dat peste cozi interminabile cu spectatori înghesuiţi dornici să vadă ce au pregătit astrele pentru miezul nopţii.
Mai mult ca oricînd, după noaptea trecută, am înţeles că tînjim disperat după o experienţă care să fie dincolo de banalitate. Şi mai ales noi, constănţenii, care ne topim din ce în ce mai mult într-un „deşert cultural”.
oh so lovely... smiiiile :)
RăspundețiȘtergere